Ce banal suna cand auzi "Ai incredere in intuitia ta feminina"... eu zic ca oricum masculina nu am cum sa am ;), si nici nu cred ca exista...;P Si probabil ca toti oamenii cand se inseala amarnic intr-o privinta odata, risca sa repete istoria a doua oara in sanse de 50% a doua oara, si sansele tot scad. Intuitia feminina spre deosebire de barbati ne face sa mirosim minciuna, sa simtim pericolul, sa banuim (de studiat daca senzatia persista mai mult de o luna...), dar cum suntem mereu acuzate ca suntem paranoice, ca ni se pare, ca suntem vrajitoare, trecem peste, credem in a n-a sansa, ne facem ca am orbit, temporar, doar doar totul va fi bine si vom fi fericite. Asta ne face slabe, iar in ochii barbatilor ce pare slab, este lipsit de importanta, este luat for granted si nu este valorificat nici la 5% din valoarea reala. Intotdeauna femeia rea, jigodie dar care se respecta si stie intotdeauna ce vrea, stie sa spuna nu si nu se simte vinovata cand refuza... este muuult mai sexy si mai dorita decat cea care oferta tot mai intai fara sa ceara, care iarta de n la puterea n ori, care comunica ce simte si nu ascunde nimic, care stie sa spuna numai da (chiar daca isi compromite propriul confort). Nu merita sa iti consumi timpul incercand sa intelegi barbatii si nici femeile, este simplu, suntem total diferiti dar in final dorim acelas lucru. Acum depinde si de educatie. Caci nu numai cei 7 ani de acasa sunt importanti in viata unui om, ci si primii ani din adolescenta care ne invata sa simtim, sa iubim, sa suferim. Iubirea se invata si e nevoie de cultura pentru asta, unii nu au capacitatea sa invete asta deloc in viata.  Anyway. Mincinosi ingrati sunt peste tot... ma gandesc cu groaza ca poate voi avea si eu o fetita si nu stiu ce sa o invat mai intai... Probabil sa aiba incredere in intuitia ei, pe mine nu m-a salvat la timp dar, cand in final imi da o palma de genul "ti-am zis eu...", toate sentimentele pozitive pe care le-am simtit pana atunci se transforma in ura, si pe parcurs in ignoranta totala. Pacat. Si totusi, acest proces are loc intr-un proces atat de rapid, ca devine chiar ametitor.

Azi am mai facut un pas in autocunoasterea mea si in autolimitarea mea. Nu ma mai consum gandindu-ma la consecintele exprimarii mele... pentru ca intotdeauna e o prima faza cand sunt permisiva, dupa care urmeaza o a doua cand sunt acuzata ca sunt prea aspra si chiar egoista. Am alte lucruri mult mai importante si valoroase sa diger decat sa ma gandesc cum se simt altii, asa cum ei probabil nu o fac... Cei care o fac si dau inainte sa le ceri, aceia merita tot si vor avea de la mine tot. Pentru totdeauna, nelimitat.